Crypto currency e o lume nouă. O lume a banilor digitali, autonomi, super securizaţi şi cu posesori anonimi. Monedele virtuale sunt valută digitală, fără nicio implicare a vreunei forme de guvernare în bucătăria lor. Singura formă de guvernare – dacă e să detaliem – e tocmai descentralizarea lor. Nu există vreo unitate locală sau mondială care să le coordoneze destinele, în afară de developerii lor şi de piaţă.
De ce se numesc “crypto”? Pentru că fiecare monedă digitală are la bază un proces de convertire a informaţiei în coduri care nu pot fi sparte (criptografie), coduri care asigură fluxul de tranzacţii care se întâmplă pe un blockchain, al monedei respective sau pe un altul, în care este implicată moneda.
Tot ce se întâmplă în crypto are rolul de a proteja anonimitatea utilizatorului sau posesorului de monede virtuale. În crypto, nu există Vasile, John sau Xun Tai, ci doar adrese publice, care au în spate un anonim absolut.
Criptografia s-a născut ca o necesitate urgentă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aliaţii trebuiau să decripteze codurile Enigmei germane, altfel pierdeau războiul, iar dacă se întâmpla asta, acum eram toţi blonzi cu ochi albastri sau nu eram deloc. Crypto currency merge pe acelaşi principiu: dacă am o anumită sumă de bani, nu vreau să mă ştie nimeni şi nu vreau să dau seamă faţă de nimeni ce fac cu ei. De ce? Pentru că sunt virtuali, nu au emisie monetară, deci sunt untrackable, nu pot fi urmăriţi. Cum se întâmplă asta? Criptând în calcule matematice super complicate esenţa monedei. Criptarea securizează moneda, îi dă valoare şi o face capabilă de tranzacţionare pe pieţele de profil.
E puţin hipsterism în crypto. Puţină tendinţă de anarhie faţă de sistemul bancar clasic, o răzvrătire faţă de formele legale prin care banii tăi sunt subţiaţi de comisioane, taxe, pierderi. Tocmai de aceea, prima monedă virtuală – Bitcoin – a apărut în timpul crizei financiare din 2009 (conceput în 2008, lansat online în 2009). Lumea nu crede în asemenea concepte. Lumea vrea reţete de succes, bani fizici (moneda fiat), salarii în 10 ale lunii şi siguranţa pe care o oferă băncile. Care, de fapt, tot cu bani virtuali lucrează. Puţini au crezut în bitcoin la începuturile sale. Nu mulţi cred nici astăzi. Doar cei care cred au avut şi au şansa de a-şi asigura o viaţă decentă numai din bitcoin şi tranzacţii de monede virtuale. Doar cei care au testat.
Potenţialul crypo currency e enorm. Dacă anul trecut pe vremea asta exista o capitalizare de 11 miliarde de dolari, anul acesta – tot în această perioadă – capitalizarea e de 145 de miliarde. Deci lumea intră. Iar cu cât intră lumea mai mult şi cu cât crede mai mult în valoarea monedelor virtuale, cu atât creşte capitalizarea. Şi cu cât creşte capitalizarea, cu atât cresc valorile monedelor în parităţile cu banii clasici: euro, dolar etc.
Repet, crypto currency e o lume nouă, un fel de matrix în comparaţie cu lumea banilor fizici. Trebuie să ai ceva curaj să intri în ea. Şi bani. Şi răbdare multă. Odată intrat, îţi va plăcea. Până la prima cădere a preţului, după care te vei enerva, vei intra într-o mică depresie şi te vei trage de păr pentru că nu ai rezistat ispitei de sta deoparte. Şi piaţa îşi revine, preţul creşte la cât ai cumpărat, depăşeşte limita la care ai cumpărat, se dublează, vinzi şi guşti din satsfacţia primei tranzacţii reuşite. Abia atunci poţi spune că îţi place crypto.
Restul e… răbdare.
Sursa foto: http://xcryptocurrency.com.
